- executiv
- EXECUTÍV, -Ă, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispoziţiile organelor superioare. ♢ Organ executiv = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor. (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem de organe compus din guvern şi întreg aparatul administrativ, reprezentând una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevăzute de principiul separaţiei puterilor. [pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutif.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98EXECUTÍV s. v. consiliu de miniştri.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeexecutív adj. m. [x pron. gz], pl. executívi; f. sg. executívă, pl. executíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXECUTÍV executivă (executivi, executive) Care are sarcina de a executa (legi, dispoziţii). Putere executivă. Organ executiv. /<fr. exécutifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXECUTÍV, -Ă adj. Care are sarcina de a pune în aplicare legile şi dispoziţiile organelor superioare. ♢ Putere executivă = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentată prin guvern. [pron. eg-ze-. / < fr. exécutif].Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DNEXECUTÍV, -Ă adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. o putere executivă (şi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ executiv = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor. (< fr. exécutif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.