consiliu

CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al şefului statului; organul suprem al jurisdicţiei administrative; organul administrativ central. Consiliu de miniştri = totalitatea miniştrilor îndeplinind funcţia de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunţă asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu ştiinţific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii ştiinţifice într-o instituţie de învăţământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacţional = organ consultativ de pe lângă redacţia unei edituri, format din specialişti aparţinând domeniilor de activitate ale redacţiei respective. 2. (înv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

Trimis de dante, 26.05.2008. Sursa: DEX '98



CONSÍLIU s. 1. v. sfat. 2. (pol.) consiliu de miniştri = cabinet, executiv, guvern, (înv.) minister. (În unele state, consiliu se numeşte cabinet.) 3. primărie, sfat, (înv.) vornicie. (S-a dus la consiliu pentru o adeverinţă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CONSÍLIU s. v. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, vorbă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



consíliu s. n. [-liu pron. -lĩu], art. consíliul; pl. consílii, art. consíliile (sil. -li-i-)

Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSÍLI//U consiliui n. 1) Organ de conducere constituit dintr-un grup de persoane care au sarcina de a dezbate şi de a-şi spune părerea asupra unor probleme sociale sau particulare. 2) Organ executiv superior de stat sau politic. 3) Organ colegial de conducere. consiliu pedagogic. [Sil. -si-liu] /<lat. consilium, fr. conseil

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONSILIU s. n. 1. sfat, povaţă, sfătuire. 2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc. ♢ şedinţă a unui astfel de colectiv. 3. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat. ♢ consiliu de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ♢ consiliu de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni. (<lat. consilium, fr. conseil)

Trimis de raduborza, 28.02.2006. Sursa: MDN



CONSÍLIU s.n. 1. Sfat, povaţă, sfătuire. 2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care funcţionează pe lângă o instituţie, o organizaţie etc. ♦ Şedinţă în care se reunesc pentru discuţii membrii unui astfel de organ. ♢ Consiliu de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; ♢ consiliu de securitate = organ al O.N.U. care are sarcina de a discuta şi de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea; consiliu de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni. [pron. -liu, pl. -ii, -uri. / < lat. consilium, cf. fr. conseil].

Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DN



consíliu (consílii), s.n. – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat. lat. consilium (sec. XVIII). – Der. consilier, s.m. (sfătuitor); consilia, vb. (a sfătui).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER