- senat
- SENÁT, senate, s.n. 1. (În Roma antică) Sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor. 2. Denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaţilor, constituie corpurile legiuitoare în unele ţări. 3. (Şi în sintagma senat universitar) Organ de conducere a unei instituţii de învăţământ superior, format din profesori universitari şi reprezentanţi ai studenţilor, prezidat de rector. 4. Loc în care se adună senatorii. – Din fr. sénat, lat. senatus.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98SENÁT s. 1. (ist.; în Roma antică) sfatul bătrânilor. 2. (pol.) (înv.) singlit.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesenát s. n., pl. senáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENÁT senate n. 1) (în Roma antică) Organ suprem al puterii de stat în timpul republicii. 2) (în unele ţări) Camera superioară a parlamentului. 3) : senat universitar consiliu al profesorilor pe lângă rector. /<lat. senatus, fr. sénatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENÁT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. Corp legislativ al unor ţări cu sistem bicameral, format din membri aleşi sau de drept. ♦ Loc unde se adună senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei instituţii de învăţământ superior. [pl. -te, -turi. / cf. fr. sénat, it. senato, lat. senatus < senex – bătrân].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSENÁT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. corp legislativ al unor ţări cu sistem bicameral, din membri aleşi sau de drept. ♢ loc unde se adună senatorii. 3. consiliul profesoral al unei instituţii de învăţământ superior. (< fr. sénat, lat. senatus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsenát (-turi), s.n. – Sfatul bătrînilor în Roma antică, parlament. fr. sénat. – Der. senator, s.m., din fr. sénateur; senatorial, adj., din fr. sénatorial; senatoreasă, s.f. (nevastă de senator); senatorie, s.f. (funcţia de senator).Trimis de blaurb, 05.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.