- cabinet
- CABINÉT, cabinete, s.n. I. 1. Încăpere dintr-o locuinţă sau dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului ♢ Şef (sau director) de cabinet = funcţionar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituţie. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În unele ţări) Cabinet de instrucţie = birou pentru cercetarea şi trierea probelor de acuzare condus de un judecător de instrucţie. ♢ Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatică. 2. Secţie sau serviciu în întreprinderi, în instituţii de învăţământ etc., destinate unor studii şi consultaţii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (În unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. II. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preţ. – Din fr. cabinet.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CABINÉT s. v. consiliu de miniştri.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCABINÉT s. v. closet, toaletă, vece.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecabinét s. n., pl. cabinéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCABINÉT cabinete n. 1) Încăpere destinată pentru diverse lucrări de specialitate. cabinet de proceduri. cabinet de muzică. 2) Birou al unei persoane de răspundere. cabinetul unui ministru. 3) Încăpere dintr-un muzeu sau dintr-o bibliotecă în care sunt păstrate diferite colecţii. cabinet de filatelie. 4) (în unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. /<fr. cabinetTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCABINÉT s.n. 1. Încăpere (într-o casă, într-un apartament etc.) mai retrasă şi mai liniştită decât celelalte, destinată anumitor folosinţe (pentru lucru, în vederea exercitării unei profesiuni etc.). 2. Încăpere sau serie de încăperi (în localul unei instituţii) unde lucrează cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Secţie, serviciu de studii. ♢ Cabinet metodic = a) centru didactic al activităţii metodice dintr-o şcoală, dintr-un oraş etc.; b) secţie de îndrumare şi de informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi; (ieşit din uz) cabinet de partid = centru în care se dădeau îndrumări teoretice şi metodice cadrelor de lectori, conferenţiari şi propagandişti şi celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi. 4. Guvern; guvernământ; consiliu de miniştri. 5. Mobilă mică, alcătuită dintr-un corp bogat ornat şi cu sertare, aşezat pe un suport în formă de masă sau pe coloane. [pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCABINÉT s. n. I. 1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie. 2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva. 3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii. o cabinet metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc. 4. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern. III. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase. (< fr. cabinet)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.