executoriu

EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ♢ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



executóriu (care trebuie executat) adj. m. [-riu pron. -riu, x pron. gz], f. executórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. executórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXECUTÓRI//U executoriue adj. jur. Care poate fi executat. /<fr. exécutoire, lat. executorius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EXECUTÓRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ♢ Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. exécutoire, lat. executorius].

Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DN



EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. o formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti; titlu executoriu = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN