creanţier

CREANŢIÉR¹, creanţiere, s.n. Registru în care se ţine evidenţa creanţelor. [pr.: cre-an-ţi-er] – Creanţă + suf. -ier.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CREANŢIÉR², -Ă, creanţieri, -e, s.m. şi f. (Rar) Creditor. [pr.: cre-an-ţi-er]. – Din fr. créancier.

Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



creanţiér (persoană) s. m. (sil. cre-an-ţi-er), pl. creanţiéri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



creanţiér (registru) s. n. (sil. cre-an-ţi-er), pl. creanţiére

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CREANŢIÉR creanţieri m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ţi-er] /creanţă + suf. creanţierier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CREANŢIÉR s.n. Registru în care se înscriu creanţele. [pron. -ţi-er. / < fr. créancier].

Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN



CREANŢIÉR s. n. registru în care se înscriu creanţele. (< fr. créancier)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN