creangă

CREÁNGĂ, crengi, s.f. 1. Ramură a unui copac; cracă. ♦ expr. (Adverbial) A umbla creangă (sau creanga) = a umbla fără rost, ca o haimana. 2. fig. (înv.). Ramificaţie a unei familii de oameni. – Din bg. granka.

Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



CREÁNGĂ s. v. ramură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



creángă s. f., g.-d. art. créngii; pl. crengi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CREÁNGĂ crengi f. 1) Ramură de copac; cracă. 2) fig. Ramură a unei familii. [G.-D. crengii] /<bulg. granka

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



creángă (créngi), s.f. – 1. Ramură, cracă. – 2. Braţ (de rîu). – 3. Ramificaţie ( a unui lanţ de munţi). – var. crangă, crancă, Trans. de Sud, crambă. Mr. crangă. Origine incertă. Se admite în general că derivă din bg. granka "ramură" (Weigand, Jb., XV, 168; Pascu, II, 188; Candrea; Scriban; DAR); însă, dimpotrivă, bg. poate proveni din rom., atîta vreme cît nu s-a dovedit că este vorba de un cuvînt autentic sl. În bg. este cuvînt izolat, fără familie, în timp ce în rom. a dat naştere la numeroşi der. Pe de altă parte, nu pare posibil să despărţim cuvîntul rom. de crîng (DAR citează un exemplu, destul de rar, în care se poate chiar identifica creangă cu crug "firmament"); pare prin urmare mai prudent să se plece, ca în cazul acela, de la sl. krǫgŭ "rotund". Este posibil să existe o contaminare cu cracă "ramură". Der. crîngie, s.f. (grămadă de crengi); crengărie, s.f. (mulţime de crengi; frunziş); crengare, s.f. (furcă ce fixează oiştea la căruţă); crengos, adj. (rămuros); crînguroasă, s.f. (varietate de struguri); crengurat, adj. (rămuros); crengui, vb. (a tăia crengile, a curăţa de crengi); încrengătură, s.f. (grupă, familie, ramură).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER