creditor

creditor
CREDITÓR, -OÁRE, creditori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont. 2. s.m. şi f. Titular al unui drept de creanţă; persoană sau instituţie care a acordat cuiva un credit (1). – Din fr. créditeur.
Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

Creditor ≠ datornic, debitor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CREDITÓR s. (fin.) împrumutător, (înv.) datornic. (Îl asaltează creditorii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

creditór adj. m., s. m., pl. creditóri; f. sg. şi pl. creditoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CREDIT//ÓR creditoroáre (creditoróri, creditoroáre) 1) Care ţine de credite; propriu creditelor. 3) şi substantival Care dă credit. /<fr. créditeur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CREDITÓR, -OÁRE adj. Referitor la credite; care dă credit. // s.m. şi f. Persoană, instituţie etc. care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie. [cf. it. creditore, fr. créditeur].
Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN

CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanţă. (< fr. créditeur, lat. creditor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • creditor — cred·i·tor / kre də tər, ˌtȯr/ n: a person to whom a debt is owed; esp: a person to whom money or goods are due compare debtor, obligor general creditor: a creditor who is not secured by a lien or other security interest – called also unsecured… …   Law dictionary

  • creditor — a person to whom or business to which the debtor owes money or that claims to be owed money by the debtor (Glossary of Common Bankruptcy Terms) That person who has a claim, preferred, secured or unsecured, provable under the Bankruptcy and… …   Glossary of Bankruptcy

  • creditor — mid 15c., from Anglo Fr. creditour, O.Fr. creditour (early 14c.), from L. creditor truster, lender, from creditus, pp. of credere (see CREDO (Cf. credo)) …   Etymology dictionary

  • creditor — [kred′it ər] n. [ME creditour < L creditor: see CREDIT] a person who extends credit or to whom money is owed …   English World dictionary

  • Creditor — Cred it*or (kr?d ?t ?r), n. [L.: cf. F. cr?diteur. See {Credit}.] 1. One who credits, believes, or trusts. [1913 Webster] The easy creditors of novelties. Daniel. [1913 Webster] 2. One who gives credit in business matters; hence, one to whom… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Credĭtor — (lat.), Gläubiger, s.d. und Concurs …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Credĭtor — (lat.), der Gläubiger …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Creditor — Creditor, der Gläubiger …   Herders Conversations-Lexikon

  • CREDITOR — in debitorem quid iuris habuerit, apud Romanos, indigitat ista decemvirorum lex: ERIS. CONFESSI. DEBITI. Q. IURE. IUDICATIS. TRIGINTA. DIES. IUSTEI. SUNTO. POST. DEINDE. MANUS. INIECTIO. ESTO. IN. IUS. DUCITO. NI. IUDICATUM. FACIT. AUT. QUIS.… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • creditor — ► NOUN ▪ a person or company to whom money is owing …   English terms dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”