- debitor
- DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre sume de bani) Care se găseşte la debitul2 unui cont; datorat. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Debitor ≠ creditorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEBITÓR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedebitór adj. m., s. m., pl. debitóri, f. sg. şi pl. debitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEBIT//ÓR1 debitoroáre (debitoróri, debitoroáre) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui cont. 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de plătit o datorie; datornic. Întreprindere debitoroare. /<fr. débiteur, lat. debitorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEBITÓR2 debitori m. 1) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic. 2) jur. Persoană obligată să facă ceva în baza unui raport juridic. /<fr. débiteur, lat. debitorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEBITÓR, -OÁRE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. şi f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [cf. it. debitore, fr. débiteur, lat. debitor].Trimis de LauraGellner, 30.04.2006. Sursa: DNDEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ♢ (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ♢ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.