corupţie

corupţie
CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis.
Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX '98

CORÚPŢIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deşănţare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacţie, (înv. fig.) putrejune. (Starea de corupţie a unei societăţi.) 3. v. seducere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

corúpţie s. f. (sil. -ţi-e), art. corúpţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. corúpţiei; pl. corúpţii, art. corúpţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CORÚPŢI//E corupţiei f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [art. corupţia; G.-D. corupţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. corruption, lat. corruptio, corupţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CORÚPŢIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [gen. -iei, var. corupţiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption].
Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN

CORÚPŢIE s. f. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • corúpţie — s. f. (sil. ţi e), art. corúpţia (sil. ţi a), g. d. art. corúpţiei; pl. corúpţii, art. corúpţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • perversitate — PERVERSITÁTE, perversităţi, s.f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii; tendinţă (patologică) de a comite acte imorale; corupţie, depravare, imoralitate; spec. anomalie sexuală …   Dicționar Român

  • bizantinism — BIZANTINÍSM, bizantinisme, s.n. Mod de a acţiona în viaţa publică şi particulară prin intrigi, prin subtilităţi inutile sau frivole. – Din fr. byzantinisme. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  bizantinísm s. n., pl. bizantinísme Trimis… …   Dicționar Român

  • depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • disoluţie — DISOLÚŢIE, disoluţii, s.f. (Franţuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution. Trimis de LauraGellner, 08.01.2008. Sursa: DEX 98  disolúţie s. f. (sil. ţi e), art. disolúţia (sil. ţi a), g. d. disolúţii, art.… …   Dicționar Român

  • perdiţie — PERDÍŢIE, perdiţii, s.f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PERDÍŢIE s. v. corupţie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • stricăciune — STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s a stricat, s a deteriorat, s a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupţie. – Strica + suf …   Dicționar Român

  • uzură — UZÚRĂ1 s.f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuinţare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcţionării sistemului din care face parte. ♦ fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2 …   Dicționar Român

  • cangrenă — CANGRÉNĂ, cangrene, s.f. Distrugere sau putrezire a unei părţi din ţesuturile unui organism. [var.: gangrénă s.f.] – Din fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena. Trimis de gall, 12.03.2002. Sursa: DEX 98  cangrénă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • coruptibilitate — CORUPTIBILITÁTE s.f. Însuşirea de a fi coruptibil; venalitate. – Din fr. corruptibilité. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  CORUPTIBILITÁTE s. corupţie, (livr.) venalitate. (coruptibilitate unui funcţionar.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”