perdíţie — s. f. (sil. ţi e), art. perdíţia (sil. ţi a), g. d. art. perdíţiei; pl. perdíţii, art. perdíţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
aselghiciune — ASELGHICIÚNE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
aselghie — ASÉLGHIE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
capişte — CÁPIŞTE, capişti, s.f. (înv.) Templu sau altar dedicat zeităţilor antice; p. ext. biserică de rit neortodox. – Din sl. kapište. Trimis de Anonim, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÁPIŞTE s. (înv.) idolniţă. (capişte închinată idolilor.) Trimis de… … Dicționar Român
corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… … Dicționar Român
desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98 DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… … Dicționar Român
deşănţare — DEŞĂNŢÁRE s. v. corupţie, decadenţă, de cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică ciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
perdiţiune — PERDIŢIÚNE s.f. v. perdiţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
pierzanie — PIERZÁNIE s.f. (pop.) 1. Moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; primejdie de moarte, nenorocire, suferinţă mare, dezastru, prăpăd. 2. Decădere, degradare (morală); desfrâu, perdiţie. – Pierde + suf. anie. Trimis de RACAI, 21.10.2003.… … Dicționar Român
