- deşănţare
- DEŞĂNŢÁRE s. v. corupţie, decadenţă, de-cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică-ciune, viciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeşănţáre s. f., g.-d. art. deşănţării; pl. deşănţăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.