cacior — caciór (caciúr), ă, cacióri, e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai şi porci) alb negru, cu pete, pestriţ. 2. (despre lucruri şi oameni) absurd, deşănţat, neîntemeiat, vrednic de râs. Trimis de blaurb, 25.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 Corupt ≠… … Dicționar Român
decoltat — DECOLTÁT, Ă, decoltaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
deocheat — DEOCHEÁT, Ă, deocheaţi, te, adj. 1. (În superstiţii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputaţie proastă; compromis. ♦ Exagerat. [pr.: de o . – var.: (reg.) diocheát, ă. adj.] – v. deochea. Trimis de dante,… … Dicționar Român
detracat — DETRACÁT, Ă, detracaţi, te, adj. (livr.; adesea substantivat) Smintit, ţicnit, dezechilibrat; decăzut din punct de vedere moral. – v. detraca. cf. fr. d é t r a q u é . Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETRACÁT adj. v. defect,… … Dicționar Român
dezmăţat — DEZMĂŢÁT, Ă, dezmăţaţi, te, adj. Lipsit de ruşine, de bună cuviinţă; destrăbălat, desfrânat, deşănţat, imoral. ♦ Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez + maţe + suf. at (propriu: căruia îi atârnă zdrenţele ca maţele unei vite… … Dicționar Român
deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 … Dicționar Român
deşănţa — deşănţá vb., ind. prez. 1 sg. deşănţéz, 3 sg. şi pl. deşănţeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic A SE DEŞĂNŢ//Á mă deşănţaéz intranz. pop. şi f … Dicționar Român
inexplicabil — INEXPLICABIL, Ă, inexplicabili, e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis. Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX 98 Inexplicabil ≠… … Dicționar Român
licenţios — LICENŢIÓS, OASĂ, licenţioşi, oase, adj. Care calcă regulile bunei cuviinţe şi ale moralei; indecent, impudic, imoral. [pr.: ţi os] – Din fr. licencieux, lat. licentiosus. Trimis de the catalin, 04.02.2004. Sursa: DEX 98 LICENŢIÓS adj. v.… … Dicționar Român
