deţine

deţine
DEŢÍNE, deţín, vb. III. tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcţie, un grad etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat). – Din fr. détenir (după ţine).
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DEŢÍNE vb. 1. v. poseda. 2. a avea, a poseda, a purta. (deţine numele de român.) 3. v. avea. 4. v. aresta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deţíne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deţín, 1 pl. deţínem; conj. prez. 3 sg. şi pl. deţínă; ger. deţinând; part. deţinút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEŢÍNE deţín tranz. 1) (bunuri materiale) A avea în posesie; a stăpâni; a poseda. 2) (premii, recorduri, posturi etc.) A avea în stăpânire (în mod legitim sau ca rezultat al unui efort). 3) (persoane) A ţine sub arest (pentru cercetări). /<fr. détenir
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEŢÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcţie, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ţine la arest. [P.i. deţin, conj. -nă, var. deţinea vb. II. / după fr. détenir].
Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN

DEŢÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ♢ a ocupa o funcţie, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ţine sub stare de arest. (după fr. détenir)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • deţíne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deţín, 1 pl. deţínem; conj. prez. 3 sg. şi pl. deţínã; ger. deţinấnd; part. deţinút …   Romanian orthography

  • avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… …   Dicționar Român

  • deţinător — DEŢINĂTÓR, OÁRE, deţinători, oare, s.m. şi f. Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deţine + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEŢINĂTÓR …   Dicționar Român

  • ocupa — OCUPÁ, ocúp, vb. I. I. tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a …   Dicționar Român

  • cumula — CUMULÁ, cumulez, vb. I. tranz. 1. A deţine în acelaşi timp mai multe funcţii sau atribuţii (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situaţii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler. Trimis de IoanSoleriu, 19.10.2006. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • chirografar — CHIROGRAFÁR, Ă, chirografari, e, adj. (jur.; şi substantivat) (Persoană) care deţine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. – Din fr. chirographaire. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  chirografár adj. m …   Dicționar Român

  • monopolist — MONOPOLÍST, Ă, monopolişti, ste, adj., s.m. şi f. 1. adj. Organizat pe bază de monopol, privitor la monopol. 2. s.m. şi f. Persoană care deţine un monopol, participant la conducerea unui monopol. – Din fr. monopoliste. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • omolog — OMOLÓG, OÁGĂ, omologi, oage, adj., s.m. 1. adj. (Despre două elemente aparţinând unor figuri geometrice între care există o corespondenţă determinată) Care corespunde, care se află în corespondenţă. Laturi omoloage. 2. adj. (Despre o substanţă… …   Dicționar Român

  • poseda — POSEDÁ, poséd, vb. I. tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însuşiri, caracteristici. 4. A cunoaşte bine un …   Dicționar Român

  • profesional — PROFESIONÁL, Ă, profesionali, e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”