poseda

poseda
POSEDÁ, poséd, vb. I. tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însuşiri, caracteristici. 4. A cunoaşte bine un lucru; spec. a şti bine o limbă, o disciplină ştiinţifică etc. – Din fr. posséder.
Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98

POSEDÁ vb. 1. a avea, a deţine, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A poseda un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cu-noaşte. 4. v. şti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

posedá vb., ind. prez. 1 sg. poséd, 3 sg. şi pl. posédă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A POSEDÁ poséd tranz. 1) (bunuri materiale) A ţine în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea sa; a stăpâni; a deţine. 2) (activităţi, specialităţi, doctrine etc.) A cunoaşte bine; a stăpâni. poseda bine o limbă străină. Acest medic posedă o experienţă bogată. /<fr. posséder
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

POSEDÁ vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaşte, a şti bine o limbă, o disciplină ştiinţifică etc. [P.i. poséd, conj. 3 -de. / < fr. posséder, cf. it. possedere < lat. possidere].
Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DN

POSEDÁ vb. tr. 1. a avea în proprietate; a deţine, a stăpâni. 2. a şti, a cunoaşte bine (o limbă, o disciplină). 3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga. 4. a avea raporturi sexuale cu o femeie. (< fr. posséder)
Trimis de raduborza, 13.01.2009. Sursa: MDN

posedá (poséd, posedát), vb. – A avea. fr. posséder. – Der. posesie, s.f. (Mold., arendă), din lat. possesio, prin intermediul pol. posesye (Tiktin), rus. posesija (Sanzewitsch 207); posesi(un)e, s.f., din fr. possession; posesiv, adj., din fr. possesif; posesor, s.m. (deţinător; Mold., arendaş); deposeda, vb., din fr. déposseder.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • posedá — vb., ind. prez. 1 sg. poséd, 3 sg. şi pl. posédã …   Romanian orthography

  • avea — AVEÁ, am, vb. II. tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deţine. ♢ expr. (fam.) Ce am avut şi ce am pierdut = n am ce pierde; puţin îmi pasă. ♢ fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ♢ loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea… …   Dicționar Român

  • deţine — DEŢÍNE, deţín, vb. III. tranz. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcţie, un grad etc. 3. A ţine pe cineva închis (pentru cercetări sau… …   Dicționar Român

  • stăpâni — STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. tranz. A deţine un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. tranz. A cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoştinţe temeinice (teoretice şi …   Dicționar Român

  • cultură — CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe;… …   Dicționar Român

  • şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş …   Dicționar Român

  • indiviz — INDIVÍZ, Ă, indivizi, e, adj. (jur.; despre bunuri) Care se găseşte în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  indivíz adj …   Dicționar Român

  • posedare — POSEDÁRE, posedări, s.f. (Rar) Faptul de a poseda; stăpânire. – v. poseda. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POSEDÁRE s. 1. deţinere, posesiune, stăpânire. (posedare unui bun material.) 2. v. cunoaştere. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • posedat — POSEDÁT, Ă, posedaţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) stăpânit de obsesii, de frământări sufleteşti; p. ext. nebun. – v. poseda. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POSEDÁ//T posedattă (posedatţi, posedatte) 1) v. A POSEDA. 3) şi… …   Dicționar Român

  • posédati — am nedov. (ẹ ẹ̄) 1. večkrat sedeti, navadno brez dela: nikoli ni posedala in postavala; ves čas posedajo okrog mize, peči; posedal je po osamljenih klopeh / muhe so posedale po sadju // ekspr., s prislovnim določilom izraža navzočnost v kakem… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”