stăpâni

stăpâni
STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. tranz. A deţine un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. tranz. A cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoştinţe temeinice (teoretice şi practice) într-un anumit domeniu. ♢ expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect şi curent o limbă (străină). 3. refl. fig. (Despre oameni) A se reţine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ tranz. A potoli, a tempera, a înăbuşi o pornire, un sentiment etc. ♦ tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ţine în frâu, a struni. 4. intranz. A domni într-o ţară, a guverna, a conduce. 5. tranz. fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ţine pe cineva sub influenţa sau stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân.
Trimis de Bogdan, 24.01.2008. Sursa: DEX '98

STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (stăpâni peste întreaga împărăţie.) 4. v. cunoaşte. 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (stăpâni trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reţine. 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrâna, a(-şi) înfrânge, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a stăpâni emoţia.) 11. v. abţine. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.
Trimis de siveco, 20.04.2008. Sursa: Sinonime

STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stăpâní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăpâneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STĂPÂN//Í stăpâniésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deţine în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deţine. 2) (activităţi, specialităţi, doctrine etc.) A cunoaşte bine; a poseda. stăpâni tehnica. stăpâni o limbă. 3) (ţări, împărăţii) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanenţă şi complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei ţări; a fi domn al unei ţări; a domni; a guverna. /Din stăpân
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: NODEX

A SE STĂPÂN//Í mă stăpâniésc intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se reţine; a se controla; a se domina. /Din stăpân
Trimis de siveco, 10.04.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • stãpâní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stãpânésc, imperf. 3 sg. stãpâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stãpâneáscã …   Romanian orthography

  • domina — DOMINÁ, domín, vb. I. 1. tranz. (Despre oameni, idei, concepţii etc.) A ţine pe cineva sau ceva sub influenţa sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ refl. A reuşi să nu şi dea pe faţă sentimentele, gândurile etc. a se reţine, a se stăpâni. 2. tranz. şi… …   Dicționar Român

  • controla — CONTROLÁ, controlez, vb. I. tranz. 1. A supune controlului, a verifica. 2. A domina, a stăpâni. ♦ tranz. şi refl. (Despre oameni) A şi dirija propriile gesturi şi mişcări. – Din fr. contrôler. Trimis de Bogdan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • poseda — POSEDÁ, poséd, vb. I. tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însuşiri, caracteristici. 4. A cunoaşte bine un …   Dicționar Român

  • reţine — REŢÍNE, reţin, vb. III. tranz. 1. A ţine pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a l priva de libertate. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abţine. 2. A opri o parte din drepturile… …   Dicționar Român

  • stăpânire — STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s.f. Acţiunea de a (se) stăpâni şi rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominaţie. ♢ expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva;… …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

  • abţine — ABŢÍNE, abţín, vb. III. refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunţa, a nu şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. – Din fr. (s )abstenir (după ţine). Trimis de ana zecheru, 25.07.2002.… …   Dicționar Român

  • stăpân — STĂPẤN, Ă, stăpâni, e, s.m. şi f. 1. Persoană în a cărei proprietate se găseşte un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoană în… …   Dicționar Român

  • înfrâna — ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ fig. A stăvili, a reţine, a potoli. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – lat. infrenare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”