- înfrâna
- ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ fig. A stăvili, a reţine, a potoli. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – lat. infrenare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reţine, a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai înfrâna, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abţine. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau înfrâna avântul revoluţionar.) 8. v. tempera.Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: SinonimeÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. şi pl. înfrâneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNFRÂN//Á înfrânaéz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufleteşti) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înăbuşi; a controla; a domina. A-şi înfrâna dorinţele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat. infrenare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.