- abţine
- ABŢÍNE, abţín, vb. III. refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunţa, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ţine).Trimis de ana_zecheru, 25.07.2002. Sursa: DEX '98abţíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere)Trimis de tavi, 02.12.2006. Sursa: MDNABŢÍNE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeabţíne vb. → ţineTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA SE ABŢÍNE mă abţín intranz. 1) A renunţa voit (la ceva). abţine de la mâncăruri picante. 2) A nu-şi exprima părerea sau votul. /<fr. [s']abstenirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXABŢÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ţine].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN!abţiné (a se abţine) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abţín, 2 sg. te abţíi, 1 pl. ne abţínem, 2 pl. vă abţíneţi, 3 pl. se abţín; conj. prez. 3 să se abţínă; ger. abţinấndu-se; part. abţinútTrimis de CristinaDianaN, 02.10.2006. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.