- inhiba
- INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică etc. 2. refl. A se abţine, a se reţine, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. şi pl. inhíbăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INHIBÁ pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacţii chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE INHIBÁ mă inhíb intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică etc. 2. refl. A se abţine, a se reţine. [< fr. inhiber, lat. inhibere].Trimis de LauraGellner, 31.07.2006. Sursa: DNINHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică. II. refl a se abţine, a se reţine. (< fr. inhiber, lat. inhibere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.