- stupefiant
- STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianţi, -te, adj., s.n. (Substanţă medicamentoasă) care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanţă) care, prin folosire repetată, dă naştere fenomenului de obişnuinţă; drog. [pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98STUPEFIÁNT adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. drog, halucinogen. (Trafic de stupefiante.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestupefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánţi; f. sg. stupefiántă, pl. stupefiánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstupefiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTUPEFIÁN//T1 stupefianttă (stupefiantţi, stupefiantte) (despre substanţe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTUPEFIÁNT2 stupefiante n. Substanţă care inhibă centrii nervoşi şi care, folosită des, duce la obişnuinţă; drog. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiantTrimis de siveco, 23.09.2005. Sursa: NODEXSTUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimeşte, uluitor. 2. (med. şi s.n.) (Substanţă) care dă organismului o stare de amorţeală, producând o stare de euforie trecătoare. [pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTUPEFIÁNT, -Ă I. adj. care uimeşte, uluitor. II. s. n. substanţă toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoşi, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.