stăpân

STĂPẤN, -Ă, stăpâni, -e, s.m. şi f. 1. Persoană în a cărei proprietate se găseşte un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoană în serviciul căreia se găseşte angajat cineva, considerată în raport cu acesta; spec. patron. ♢ expr. A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acţiona) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi. 3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominaţie se găseşte cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu ţări, popoare etc.) suveran, domnitor. ♢ expr. A fi stăpân pe situaţie = a domina o situaţie, a se simţi tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-şi înfrâna pornirile şi pasiunile; a nu-şi pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viaţa etc.) sa = a dispune de sine, a-şi făuri singur soarta. 4. Gazdă (în raport cu oaspeţii ei). – et. nec. cf. sl. s t o p a n ŭ.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



STĂPÂN s. 1. v. posesor. 2. v. patron. 3. v. Dumnezeu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STĂPÂN s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stăpân s. m., pl. stăpâni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STĂPÂN stăpână (stăpâni, stăpâne) m. şi f. 1) Persoană căreia îi aparţine un bun material. stăpânul maşinii. ♢ A se face stăpân pe ceva a pune stăpânire pe ceva. 2) (în antichitate) Proprietar de sclavi. 3) Persoană în serviciul căreia se află angajat cineva. ♢ A intra (sau a se băga) la stăpân a se angaja slugă. (A fi) fără stăpân a) (a fi) independent în acţiunile sale; b) (a fi) fără supraveghere. 4) fig. Persoană cu puteri depline. ♢ A fi stăpân pe situaţie a se orienta bine într-o situaţie, ocupând o poziţie dominantă. A fi stăpân pe materie a poseda un obiect. A fi stăpân pe sine a fi în stare să-şi stăpânească sentimentele, pornirile; a-şi ţine firea. A fi stăpân pe soarta (sau pe viaţa) sa a dispune de propria persoană. 5) pop. Persoană care administrează o gospodărie (privată sau publică); gospodar. ♢ stăpânul casei a) capul familiei; b) gazdă (luată în raport cu oaspeţii). /<sl. stopanu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX