stăpấn

stăpấn
stăpîn (-ni), s.m. – 1. Suveran, domn. – 2. Proprietar, posesor. – 3. Patron. – Megl. stăpǫn. Origine incertă. Este considerat de obicei drept der. din sl. stopanŭ (Miklosich, Fremdw., 127; Miklosich, Lexicon, 885; Cihac, II, 361; Lambrior 103; Tiktin; Conev 59; Candrea; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. stopan(in), sb. stopanin, alb. stopan "baci, sameş". Pentru această ipoteză există două obiecţii; prima se referă la dificultatea trecerii lui an › în într-un element sl., nu este de netrecut, cf. smîntînă, stînă. A doua, destul de serioasă, constă în faptul că aceste cuvinte sînt izolate în sl. şi că lipseşte corespondenţa cu familiile cunoscute, ceea ce duce la presupunerea că nu sînt la origine sl., ci împrumuturi, după unii din alb. sau poate din rom. Această circumstanţă este destul de îngrijorătoare; şi corespondenţa formală cu jupîn permite orientarea spre un cuvînt autohton (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 10; Philippide, II, 14). Ipotezele emise pînă acum nu par fericite: din alb. štëpë "casă" (Papahagi, Notiţe etimologice, 43); în loc de *istopanus, metateză improbabilă de la un lat. *hospitanus ‹ hospes (Laurian şi Maxim; Barič, Albanorum. Studien, 13; Puşcariu, Dacor., III, 379; Capidan, Raporturile, 149; cf. Philippide, II, 733 şi Tagliavini, Arch. rom., XII, 213); dintr-un lat. *stipanus ‹ stips (Giuglea, Dacor., III, 610-6; cf. observaţiile lui Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339); din numele Stephanus, rege al Ungariei (B. Migliorini, Dal. nome proprio al nome commune, Ginebra, 1927, 311; cf. împotrivă Tagliavini, Arch. rom., XII, 213); dintr-un lat. stephanus ‹ gr. στέφανος (Puşcariu, Dacor., VII, 456; Puşcariu, Lr., 286); de origine balcanică (Sandfeld 94). Der. stăpînă, s.f. (patroană, suverană); stăpînesc, adj. (de stăpîn); stăpîni, vb. (a avea în proprietate; a poseda; a guverna, a domni, a exercita puterea supremă; a domina, a supune; a struni, a împiedica, a reprima, a tempera; refl., a se domina, a se înfrîna); stăpînie, s.f. (înv., dominaţie, seniorie); stăpînire, s.f. (domnie, seniorie; proprietate, poziţie; guvern, administraţie, autoritate); stăpînitor, adj. (care posedă, care domină; s.m., proprietar, domn); înstăpîni, vb. (a da în posesie); nestăpînit, adj. (de nespus, neîmblînzit, irezistibil).
Trimis de blaurb, 17.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • stăpân — STĂPẤN, Ă, stăpâni, e, s.m. şi f. 1. Persoană în a cărei proprietate se găseşte un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoană în… …   Dicționar Român

  • stapan — s …   Germanisches Wörterbuch

  • stăpâni — STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. tranz. A deţine un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. tranz. A cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoştinţe temeinice (teoretice şi …   Dicționar Român

  • senior — SENIOR1, seniori, s.m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia îşi exercită şi unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [pr.: ni or] – Din lat. senior. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • porunci — PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecţioneze ceva; a comanda. 3. tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie… …   Dicționar Român

  • sclav — SCLAV, Ă, sclavi, e, s.m. şi f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care munceşte; rob. ♦ fig. Persoană care satisface orbeşte şi servil voinţa altuia ♦ fig. Persoană care îşi… …   Dicționar Român

  • servitor — SERVITÓR, OÁRE, servitori, oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SERVITÓR s. 1.… …   Dicționar Român

  • amfitrion — AMFITRIÓN, OÁNĂ, amfitrioni, oane, s.m. şi f. (livr.) Stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi; gazdă. [pr.: tri on] – Din fr. amphitryon. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMFITRIÓN s. v. gazdă. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • imperturbabil — IMPERTURBÁBIL, Ă, imperturbabili, e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniştit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • patron — PATRÓN1, patroane, s.n. 1. Cartuş (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porţelan care conţine firul fuzibil al unei siguranţe electrice; buşon (2). 3. Schiţă pentru indicarea modului de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”