porunci

porunci
PORUNCÍ, poruncesc, vb. IV. 1. tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecţioneze ceva; a comanda. 3. tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. tranz. (pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [var.: (reg.) poroncí vb. IV] – Din sl. porončiti.
Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98

PORUNCÍ vb. 1. v. ordona. 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-ţi porunci el!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PORUNCÍ vb. v. anunţa, comunica, transmite, vesti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

poruncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poruncésc, imperf. 3 sg. porunceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. porunceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A PORUNC//Í porunciésc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziţie complementară) A cere în mod autoritar şi oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispoziţii (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. /<sl. poronţiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

poruncí (poruncésc, poruncít), vb. – A ordona, a cere, a da ordin. – var. înv. poronci, porinci. sl. porąčiti, porąčą (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Byhan 329), cf. rus. poručiti, mag. parancsolni. – Der. poruncă, s.f. (ordin, însărcinare), postverbal, sau din sl. porąči, cf. sb. poruka "ordin", rus. poruka "garanţie"; porunceală, s.f. (acţiunea de a porunci; Munt., joc de copii care constă în a da ordine celorlalţi tovarăşi de joacă); poruncitor, adj. (imperativ; s.m., persoană care comadă, şef).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • comanda — COMANDÁ, cománd, vb. I. tranz. 1. (mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o… …   Dicționar Român

  • ordona — ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • decalog — DECALÓG s.n. Cele zece porunci religioase şi morale din Vechiul Testament, revelate (revela) de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. – Din fr. décalogue. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECALÓGUL s. art. (bis.) cele zece porunci.… …   Dicționar Român

  • poruncă — PORÚNCĂ, porunci, s.f. 1. Dispoziţie (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate şi care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ♢ loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ♢… …   Dicționar Român

  • orândui — ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într o anumită ordine; a (se) aranja. 2. tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. tranz. (înv. şi pop.) A decide, a fixa, a… …   Dicționar Român

  • porunceală — PORUNCEÁLĂ s.f. (pop.; în loc. adj. şi adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forţa; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [var.: (reg.) poronceálă s.f.] – Poru …   Dicționar Român

  • poruncitor — PORUNCITÓR, OÁRE, poruncitori, oare, adj. 1. Care porunceşte (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [var.: (reg.) poroncitór, oáre adj.] –… …   Dicționar Român

  • lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …   Dicționar Român

  • poveli — POVELÍ vb. v. comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime  povelí ( lésc, ít), vb. – A porunci. sl. povelĕti (Tiktin). sec. XVI, înv. – Der. povelenie, s.f. (ordin) …   Dicționar Român

  • rândui — RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. tranz. 1. A aşeza într o succesiune regulată, într un şir, într un şirag; p. ext. a dispune, a aranja într un anumit fel; a face ordine. ♦ refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau aşezat… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”