rândui

rândui
RÂNDUÍ, rânduiesc, vb. IV. tranz. 1. A aşeza într-o succesiune regulată, într-un şir, într-un şirag; p. ext. a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine. ♦ refl. A urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau aşezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înşirui. 2. A pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziţie; a decide, a hotărî, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (înv.) A numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcţie; a investi, a numi. – Rând + suf. -ui.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RÂNDUÍ vb. 1. v. aranja. 2. v. alinia. 3. a rostui, (pop.) a rosti. (A rândui cele necesare.) 4. v. succeda. 5. v. institui. 6. v. orândui. 7. v. hărăzi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RÂNDUÍ vb. v. comanda, curăţa, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rânduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rânduiésc, imperf. 3 sg. rânduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rânduiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RÂNDU//Í rânduiiésc tranz. 1) (diferite obiec-te) A aşeza în rând; a înşira. 2) v. A ORÂN-DUI. 3) rar A impune printr-o dispoziţie. /rând + suf. rânduiui
Trimis de siveco, 30.12.2004. Sursa: NODEX

A SE RÂNDU//Í mă rânduiiésc intranz. A se substitui pe rând, consecutiv; a se succeda. /rând + suf. rânduiui
Trimis de siveco, 30.12.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • ordona — ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • rânduială — RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s.f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfăşoară o acţiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziţie, aranjament. 3.… …   Dicționar Român

  • aranja — ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ refl. şi tranz. A( şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într un anumit fel. 2. tranz. (fam.) A face …   Dicționar Român

  • aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

  • clasa — CLASÁ, clasez, vb. I. tranz. 1. A aranja, a împărţi, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ refl. A obţine un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces… …   Dicționar Român

  • orândui — ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într o anumită ordine; a (se) aranja. 2. tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. tranz. (înv. şi pop.) A decide, a fixa, a… …   Dicționar Român

  • rândaş — RÂNDÁŞ, rândaşi, s.m. Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într o gospodărie; servitor, slugă. – Rândui + suf. aş. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RÂNDÁŞ s. servitor, slugă. (rândaş la un moşier.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • rânduire — RÂNDUÍRE, rânduiri, s.f. Acţiunea de a (se) rândui şi rezultatul ei. – v. rândui. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RÂNDUÍRE s. v. aranjare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rânduíre s. f., g. d. art. rânduírii; …   Dicționar Român

  • succeda — SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spaţiu, în timp). ♦ refl. A urma unul după altul. 2. intranz. şi tranz. A prelua funcţia sau bunurile cuiva prin succesiune; a moşteni. [var.: (rar) succéde vb …   Dicționar Român

  • alinia — ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza în linie dreaptă. ♦ tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ tranz. A aşeza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 2. refl. (Despre ţări) A se asocia într o grupare pe baza… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”