- rânduire
- RÂNDUÍRE, rânduiri, s.f. Acţiunea de a (se) rândui şi rezultatul ei. – v. rândui.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RÂNDUÍRE s. v. aranjare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerânduíre s. f., g.-d. art. rânduírii; pl. rânduíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.