rânduială

rânduială
RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s.f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfăşoară o acţiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziţie, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Rânduială ≠ debandadă, dezordine, neorândulială, nerânduială
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RÂNDUIÁLĂ s. 1. v. aranjare. 2. v. alcătuire. 3. v. or-dine. 4. v. întocmire. 5. ordine, organizare, rost. (rânduială lumii nu se schimbă uşor.) 6. v. disciplină. 7. ordine, regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. şi reg.) soroc. (Ştie rânduială lucrurilor.) 8. v. datină. 9. v. uzanţă. 10. rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Ştie rânduială nunţii.) 11. v. ceremonial. 12. normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (rânduială de viaţă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RÂNDUIÁLĂ s. v. bir, categorie, clasă, dare, destin, dispoziţie, fatalitate, grup, grupare, hotărâre, impozit, menire, noroc, ordin, poruncă, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rânduiálă s. f., g.-d. art. rânduiélii; pl. rânduiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RÂNDU//IÁLĂ rânduialăiéli f. 1) v. A RÂNDUI şi A SE RÂNDUI. ♢ A face rânduială a face ordine. 2) Mod de desfăşurare a unei acţiuni. 3) Deprindere a unei colectivităţi, legată de un ceremonial şi transmisă din generaţie în generaţie. 4) înv. Operaţie menită să asigure ceva; măsură. 5) înv. Denumire dată unor dări pentru domnie. /a (se) rândui + suf. rânduialăeală
Trimis de siveco, 07.12.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • ordine — ÓRDINE, ordini, s.f. 1. Dispoziţie, succesiune regulată cu caracter spaţial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înşiruire, rând, rânduire, orânduială. ♢ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde… …   Dicționar Român

  • rit — RIT, rituri, s.n. 1. Ritual (2). ♦ p. gener. Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; spec. veche credinţă religioasă. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RIT s …   Dicționar Român

  • regulă — RÉGULĂ, reguli, s.f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regulă de trei = metodă pentru… …   Dicționar Român

  • rost — ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a şi întocmi viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ♢ expr. A (nu) şti rostul cuiva …   Dicționar Român

  • rând — RÂND, rânduri, s.n. 1. Şir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de fiinţe. ♢ loc. adv. De a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în şir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul… …   Dicționar Român

  • seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… …   Dicționar Român

  • ecleziarh — ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s.m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într o biserică sau într o mănăstire. [pr.: zi arh] – Din fr. ecclésiarque. Trimis de popav72, 29.09.2003. Sursa: DEX 98  ecleziárh s. m. (sil. cle zi arh),… …   Dicționar Român

  • organizare — ORGANIZÁRE, organizări, s.f. Acţiunea de a (se) organiza şi rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ♢ Organizarea producţiei = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea şi coordonarea mijloacelor de… …   Dicționar Român

  • ritual — RITUÁL, Ă, (1) rituali, e, adj., (2) ritualuri, s.n. 1. adj. Care ţine de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. s.n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfăşurat după… …   Dicționar Român

  • şart — ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”