- şart
- ŞART1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma. – Onomatopee.Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX '98ŞART2, şarturi, s.n. 1. Rânduială, uzanţă, tradiţie, datină. 2. Rost, socoteală, tâlc. ♢ loc. adv. Pe şart = în ordine, pe rând. – Din tc. şartTrimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: NeoficialŞART interj. pleosc. (şart!, i-a tras o palmă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeŞART s. v. acord, aranjament, clauză, combinaţie, condiţie, contract, convenţie, datină, dispoziţie, fel, hotărâre, înţelegere, învoială, învoire, legământ, obicei, ordin, pact, poruncă, prevedere, punct, regulă, rânduială, rost, socoteală, stipulare, stipulaţie, termen, tipic, tradiţie, tranzacţie, uz, uzanţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşart interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşart s. n., pl. şárturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞart1 interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de o lovitură dată cu palma). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXŞart2 şarturi n. înv. Obicei care se transmite din generaţie în generaţie; datină. ♢ După şart după o regulă statornicită; după obicei. Pe şart într-o anumită succesiune; pe rând. /<turc. şartTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşart, şárturi, s.n. (pop.) 1. rânduială, uzanţă; tradiţie, datină. 2. rost, socoteală, tâlc, noimă. 3. (în loc. adv.) pe şart = în ordine, pe rând, metodic. 4. (înv.) dispoziţie, hotărâre, stipulaţie; convenţie, învoială.Trimis de blaurb, 02.02.2007. Sursa: DARşart (şárturi), s.n. – 1. Rînduială, regulă, tradiţie. – 2. Sens, logică. tc. (arab.) şart (Şeineanu, II, 335; Meyer 399; Lokotsch 1861), cf. alb., sb. sart.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERşart interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură cu palma. – var. jart. Creaţie expresivă.Trimis de blaurb, 10.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.