seamă

SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. (pop.) A-şi lua seama = a se răzgândi. 2. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în consideraţie, a avea în vedere pe cineva (sau ceva). 3. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. ♢ loc. adj. De seamă = important, însemnat; cu trecere. 4. Fel, gen; soi. ♢ expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, categorie socială cu cineva; de aceeaşi vârstă cu cineva. 5. Rost, rânduială. ♢ expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru, a şti cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 6. Socoteală, calcul; cont. ♢ expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. 7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Aşa trăia de o seamă de vreme. – Din magh. szám.

Trimis de ionel_bufu, 27.07.2004. Sursa: DEX '98



SEÁMĂ s. 1. număr, serie, sumă. (A ridicat o seamă de probleme.) 2. v. mulţime. 3. rost, socoteală, (reg.) ogod. (Nu mai ştia seamă averii lui.) 4. v. socoteală. 5. cont, socoteală, (fig.) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în seamă!) 6. v. grijă. 7. v. seamăn.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SEÁMĂ s. v. apreciere, atenţie, avantaj, beneficiu, bir, calcul, categorie, cinste, cinstire, câştig, condiţie, consideraţie, dare, epocă, fel, folos, gen, impozit, interval, onoare, perioadă, preţuire, profit, rang, răgaz, răstimp, respect, rânduială, rost, socoteală, soi, spaţiu, specie, speţă, stare, stimă, sumă, teapă, timp, tip, treaptă, trecere, vază, vârstă, vreme.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



seámă s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SEÁM//Ă f. I. 1) Fapt divers; chestiune. ♢ Dare de seamă raport de activitate. 2) Mod de desfăşurare a unei acţiuni; rânduială. ♢ A şti seamăa la ceva a cunoaşte rostul unui lucru; a şti meşteşugul. 3) Cantitate nedeterminată. O seamă de cuvinte. ♢ Peste seamă peste măsură. Fără număr şi fără seamă în număr extrem de mare; foarte mult. De la o seamă de vreme de la un timp încoace. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă o observaţie sau o constatare): De bună seamă fără doar şi poate; desigur. Mai cu seamă în special; îndeosebi. A-şi da seamăa a) a se dumiri într-o chestiune; b) a fi conştient de ceva. A-şi lua de seamă a se răzgândi. A lua seamăa a) a observa; a remarca; b) a fi atent; c) a supraveghea. 2) (exprimă ideea de atenţie sau de grijă): A băga de seamă a) a fi foarte atent; a fi precaut; b) a observa. Băgare de seamă atenţie. A lua (sau a băga) în seamă (pe cineva) a da (a acorda) atenţie (cuiva). A ţine seamăa (de cineva sau de ceva) a lua în consideraţie; a avea în vedere. A lăsa pe (sau în) seamăa cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva. A lua seamă (de cineva sau de ceva) a) a supraveghea (pe cineva sau ceva); b) a avea grijă (de cineva sau ceva). A lua (pe cineva) pe seamăa sa a ocroti (pe cineva); a lua (pe cineva) pe răspunderea sa. Pe seamăa cuiva a) asupra cuiva; b) pe contul cuiva. 3) (exprimă ideea de însemnătate, importanţă, valoare): De seamă însemnat; valoros; important. De-o seamă cu cineva (sau de seamăa cuiva) a) de aceeaşi vârstă cu cineva; b) în aceeaşi situaţie cu cineva; la fel cu cineva. 4) (exprimă ideea de moarte): A-i face cuiva seamăa a ucide pe cineva. /<ung. szám

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SEÁMĂ, (2, rar) semi, s.f. 1. (În expr., exprimă ideea de calcul mintal, constatare, observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-şi da seama = a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înţelege, a se lămuri. A-şi lua seama (sau de seamă) = a se răzgândi. 2. Socoteală, calcul, cont. Socotelile sau semile mănăstirilor închinate (ODOBESCU). ♢ expr. A şti seama = a cunoaşte situaţia unui lucru. A face seama = a face socoteala, a număra. Multă-i frunza pe copaci, Dar de stai şi seama faci, Tot erau mai mulţi cazaci (COŞBUC). 3. (În expr., exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Pe seamă = în proprietate sau în folosinţă personală. A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija şi pe răspunderea sa. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ţine seama (sau, rar, seamă) de cineva sau de ceva = a lua în consideraţie, a avea în vedere. 4. Însemnătate, importanţă; vază, faimă. Împăraţii romani de seama lui Aurelian (ODOBESCU). ♢ loc. adj. De seamă = important; cu trecere. 5. Fel, gen, soi. Te cunoşti de pe năframă, Că eşti de-a maică-ta seamă (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ expr. De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeaşi situaţie, stare, categorie socială cu cineva, de aceeaşi vârstă cu cineva. 6. Rost, rânduială. Strigau unii din drumeţii nencercaţi la seama cailor (ODOBESCU). ♢ expr. A şti seama (la ceva) = a avea experienţa unui lucru. A şti de seama cuiva = a avea ştiri despre cineva; a avea cunoştinţă de soarta cuiva. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-şi face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide. 7. (înv.) Număr, cantitate (nehotărâtă); câţiva. O seamă de învăţaţi. ♢ loc. adj. şi adv. Fără număr şi fără seamă = în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură. ♦ (În legătură cu noţiuni temporale) Interval. Aşa trăia biata mă-sa de o seamă de vreme (VLAHUŢĂ). [pr. şi: (reg.) samă] – magh. szám.

Trimis de gall, 25.09.2008. Sursa: DLRM



seámă (-sémi), s.f. – 1. Cantitate, număr. – O seamă, cîţiva. – Fără seamă, fără număr. 2. cont. – A băga de seamă, a ţine cont, a observa. – De bună seamă, în mod sigur. – Mai cu seamă, mai ales. – 3. Ordin, regulă, linie. – 4. Pază, vigilenţă, grijă. – 5. Importanţă, categorie, rang. – 6. Etate, leat. Mag. szám (Lambrior 375; Cihac, II, 525; Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 22-30; Gáldi, Dict., 960. – Der. semui (var. asemui, sămui), vb. (a compara, a confrunta; a confunda); sămădău, s.m. (Trans., casier, contabil), din mag. számodó (Candrea); sămădas, s.n. (Trans., socoteală), din mag. számadás (Gáldi, Dict., 157); sămăduşag, s.n. (Trans., contabilitate), din mag. számadóság; sămălui (var. (a)semălui), vb. (Trans., a face socoteli, a calcula; Trans., a compara, a confunda, a-şi găsi asemănarea), din mag. szálmoni; sămăluitor, adj. (socotitor); sameş, s.m. (înv., intendent, strîngător de biruri); sămeşie (var. sămişie), s.f. (administraţie); sămeşoaie, s.f. (nevastă de intendent); însemui vb. (a însemna), probabil prin confuzia dintre semui şi însemna.

Trimis de blaurb, 01.12.2008. Sursa: DER