orândui

orândui
ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. tranz. (înv. şi pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. tranz. (înv. şi pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

ORÂNDUÍ vb. 1. v. aranja. 2. a aranja, a reglementa, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a orândui situaţia neclară.) 3. a aranja, a rezolva, (înv.) a chivernisi. (Şi-a orândui nişte treburi.) 4. v. institui. 5. v. hărăzi. 6. a hotărî, a lăsa, a rândui, a statornici. (Aşa a orândui Dumnezeu.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ORÂNDUÍ vb. v. comanda, curăţa, decide, deretica, desemna, dispune, face, fixa, hotărî, învesti, numi, ordona, porunci, pune, scutura, stabili, statornici, strânge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

orânduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. orânduiésc, imperf. 3 sg. orânduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. orânduiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ORÂNDU//I orânduiiésc tranz. 1) A pune într-o anumită ordine; a clasa; a rândui; a dispune; a aşeza; a aranja; a ordona. 2) înv. A numi într-un post; a desemna. 3) înv. A cere în mod autoritar şi oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A arăta în mod precis. 5) înv. A face să fie gata devreme; a pregăti; a prepara; a găti. /<sl. urenditi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ordona — ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • organiza — ORGANIZÁ, organizez, vb. I. tranz. A face ca un grup social, o instituţie etc. să funcţioneze sau să acţioneze organic (repartizând însărcinările şi coordonându le conform unui plan adecvat); a stabili şi a coordona mijloacele tehnice, economice …   Dicționar Român

  • regla — REGLÁ, reglez, vb. I. tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s au abătut de la anumite condiţii impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână… …   Dicționar Român

  • seria — SERIÁ, seriez, vb. I. tranz. A aşeza în serii sau pe serii; a clasa, a tria, a orândui mărfuri, obiecte etc., dându le un număr de serie. [pr.: ri a] – Din fr. sérier. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  seriá vb. (sil. ri a), ind.… …   Dicționar Român

  • aranja — ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ refl. şi tranz. A( şi) potrivi ţinuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcţioneze în bune condiţii. ♦ A conveni cu cineva să facă într un anumit fel. 2. tranz. (fam.) A face …   Dicționar Român

  • aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

  • orânduială — ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s.f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ♢ loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ♢ loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (înv.) Hotărâre, dispoziţie, ordin;… …   Dicționar Român

  • orânduire — ORÂNDUÍRE, orânduiri, s.f. Acţiunea de a orândui şi rezultatul ei. 1. Aşezare, grupare într o anumită ordine, într un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (înv. şi reg.) Hotărâre,… …   Dicționar Român

  • regula — REGULÁ, regulez, vb. I. tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcţioneze regulat; a repara. ♦ spec. A regla, a potrivi. 2. fig. (fam.) A pune pe cineva la punct, a l învăţa… …   Dicționar Român

  • reorândui — REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [pr.: re o ] – Re1 + orândui. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  reorânduí vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”