- orânduire
- ORÂNDUÍRE, orânduiri, s.f. Acţiunea de a orândui şi rezultatul ei. 1. Aşezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (înv. şi reg.) Hotărâre, dispoziţie, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările "socială" şi "social-economică") Treaptă a dezvoltării istorice a societăţii, caracterizată printr-un nivel determinat al forţelor de producţie, prin relaţiile de producţie corespunzătoare acestuia şi prin suprastructura generată de aceste relaţii; formaţiune socială, formaţiune social-economică. ♢ Orânduire de stat = organizare politică şi teritorială a statului sub aspectul regimului şi al formei de stat, precum şi al împărţirii administrativ-teritoriale, determinată, în esenţă, de caracterul orânduirii sociale. – v. orândui.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ORÂNDUÍRE s. 1. v. întocmire. 2. aranjare, reglementare, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (orânduire tuturor problemelor de rezolvat.) 3. v. formaţiune. 4. orânduire economică v. bază economică. 5. regim, sistem, societate. (orânduire capi-talistă.) 6. (ist.) orânduire feudală = feudalism, feudalitate, societate feudală.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeORÂNDUÍRE s. v. dispoziţie, hotărâre, ordin, poruncă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeorânduíre s. f., g.-d. art. orânduírii; pl. orânduíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.