ordine — ÓRDINE, ordini, s.f. 1. Dispoziţie, succesiune regulată cu caracter spaţial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înşiruire, rând, rânduire, orânduială. ♢ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde… … Dicționar Român
dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
aşezământ — AŞEZĂMẤNT, aşezăminte, s.n. Instituţie creată pentru o activitate de folos obştesc. ♢ Aşezământ cultural (sau de cultură) = instituţie care duce o acţiune organizată de propagare a culturii. – Aşeza + suf. (ă)mânt. Trimis de cata, 25.05.2005.… … Dicționar Român
bir — BIR, biruri, s.n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale româneşti de la ţărani şi meşteşugari; p. gener. (pop.) impozit. ♢ expr. A da bir cu fugiţii = a dispărea, a fugi (în mod laş) dintr un loc. 2. (înv.) Tribut. – Din magh. bér.… … Dicționar Român
debandadă — DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
demnitate — DEMNITÁTE, (2) demnităţi, s.f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreţie. 2. (Mai ales la pl.) Funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, atis (după demn). Trimis de … Dicționar Român
dezordine — DEZÓRDINE, dezordini, s.f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez + ordine (după fr. désordre). Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
neorânduială — NEORÂNDUIÁLĂ, neorânduieli, s.f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitaţie, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ♢… … Dicționar Român
nizam — NIZÁM, (I) nizamuri, s.n., (II) nizami, s.m. I. s.n. (în evul mediu, în ţările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile şi îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr un regulament. II … Dicționar Român
reorândui — REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [pr.: re o ] – Re1 + orândui. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 reorânduí vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
