dezordine — DEZÓRDINE, dezordini, s.f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez + ordine (după fr. désordre). Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
debandadă — DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
deranj — DERÁNJ, deranjuri, s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. fig. Tulburare a liniştii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va … Dicționar Român
dezordonat — DEZORDONÁT, Ă, dezordonaţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a şi păstra lucrurile, în muncă, în felul de viaţă, în gândire). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de… … Dicționar Român
calamandros — CALAMANDRÓS s.n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – et. nec. Trimis de viorelgrosu, 29.01.2003. Sursa: DEX 98 CALAMANDRÓS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… … Dicționar Român
neordine — NEÓRDINE s.f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [pr.: ne or ] – Ne + ordine. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEÓRDINE s. v. debandadă, deranj, dezordi ne, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală. Trimis de siveco … Dicționar Român
năvăli — NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenţii agresive, duşmănoase, criminale etc. ♦ spec. A se repezi asupra duşmanului sau asupra unui loc deţinut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva … Dicționar Român
turbulenţă — TURBULÉNŢĂ s.f. 1. (livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TURBULÉNŢĂ s.… … Dicționar Român
vraişte — VRÁIŞTE s.f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorţii; (despre uşi, ferestre) larg deschis; în lături. ♢ (Adverbial) Lucruri aruncate vraişte. [pr.: vra iş ] – et … Dicționar Român
