deranj

deranj
DERÁNJ, deranjuri, s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. fig. Tulburare a liniştii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din deranja (derivat regresiv).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DERÁNJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un deranj, dacă ...)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deránj s. n., pl. deránjuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DERÁNJ deranjuri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniştii (cuiva). /v. a deranja
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială. 2. (fig.) Tulburare a liniştii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniştii cuiva; incomodare. (< deranja)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • deranja — DERANJÁ, deranjéz, vb. I. tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli. ♢ expr. A şi deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. fig. A tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe… …   Dicționar Român

  • dezordine — DEZÓRDINE, dezordini, s.f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez + ordine (după fr. désordre). Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • neordine — NEÓRDINE s.f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [pr.: ne or ] – Ne + ordine. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEÓRDINE s. v. debandadă, deranj, dezordi ne, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • scuza — SCUZÁ, scuz, vb. I. 1. refl. A cere scuze (2), a şi exprima (în faţa cuiva) părerea de rău pentru o greşeală făcută; a se dezvinovăţi, a se justifica. ♢ expr. (tranz. absol.) Scuzaţi! formulă de politeţe prin care cineva îşi cere iertare pentru o …   Dicționar Român

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

  • brambureală — BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s.f. (fam.) Acţiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRAMBUREÁLĂ s. v. debandadă, deranj, dez ordine, dezorganizare, haos,… …   Dicționar Român

  • calamandros — CALAMANDRÓS s.n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – et. nec. Trimis de viorelgrosu, 29.01.2003. Sursa: DEX 98  CALAMANDRÓS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …   Dicționar Român

  • dodăi — dodăí ( ăésc, ít), vb. – A deranja, a nelinişti, a întrista. – var. dodei. sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. sec. XVI XVII, înv. – Der. dodăială (var. dodeială), s.f. (supărare,… …   Dicționar Român

  • harababură — HARABABÚRĂ, harababuri, s.f. Dezordine, învălmăşeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [var.: arababúră s.f.] – cf. tc. a n a b a b u l l a. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”