dezordonat

dezordonat
DEZORDONÁT, -Ă, dezordonaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a-şi păstra lucrurile, în muncă, în felul de viaţă, în gândire). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de ordine. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; care se află în neorânduială. – Din fr. désordonné.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dezordonat ≠ aranjat, ordonat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZORDONÁT adj. 1. v. neglijent. 2. haotic. (Mişcări dezordonat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezordonát adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezordonáţi; f. sg. dezordonátă, pl. dezordonáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEZORDONÁ//T dezordonattă (dezordonatţi, dezordonatte) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care nu este obişnuit cu ordinea; neglijent. 2) (despre lucruri, încăperi etc.) Care se află în dezordine. /<fr. desordonne
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZORDONÁT, -Ă adj. 1. Neglijent, neordonat (în muncă, în comportare, în îmbrăcăminte etc.). 2. În neorânduială, în dezordine. [cf. fr. désordonné].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZORDONÁT, -Ă adj. 1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.). 2. (despre lucruri; şi adv.) în dezordine, în neorânduială. (< fr. désordonné)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • haotic — HAÓTIC, Ă, haotici, ce, adj. 1. De haos, care aminteşte haosul. 2. fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din fr. chaotique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HAÓTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat …   Dicționar Român

  • neglijent — NEGLIJÉNT, Ă, neglijenţi, te, adj. 1. Care nu şi îndeplineşte îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijeşte de ţinuta sa, care are o ţinută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acţiuni, atitudini etc.… …   Dicționar Român

  • boem — BOÉM1, Ă, boemi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Boemiei sau populaţiei ei, privitor la Boemia sau la populaţia ei. – Din n. pr. Boemia… …   Dicționar Român

  • deşănţat — DEŞĂNŢÁT, Ă, deşănţaţi, te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen …   Dicționar Român

  • laţe — LÁŢE s.f. pl. Şuviţe de lână netoarse şi nepieptănate (de pe un animal); p. anal. (la om) şuviţe de păr care atârnă în mod dezordonat; miţe. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  láţe s. f. pl. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • neîngrijit — NEÎNGRIJÍT, Ă, neîngrijiţi, te, adj. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit. 2. Care nu se îngrijeşte de ţinuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent, dezordonat. – Ne + îngrijit. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • aranjat — ARANJÁT, Ă, aranjaţi, te, adj. 1. Pus în ordine, în rânduială. ♦ (Despre oameni) Cu ţinuta exterioară îngrijită. 2. Care şi a făcut un rost în viaţă. – v. aranja. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Aranjat ≠ dezordonat, răscolit… …   Dicționar Român

  • aurea — LÁBĂ, labe, s.f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede şi la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ♢ Compuse: laba mâţei = a) ciupercă comestibilă de culoare albă …   Dicționar Român

  • destrămat — DESTRĂMÁT, Ă, destrămaţi, te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrenţuit. 2. fig. Răsfirat, împrăştiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (înv.) Dezordonat, dezmăţat, destrăbălat. – v. destrăma. Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”