- boem
- BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Boemiei sau populaţiei ei, privitor la Boemia sau la populaţia ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Artist care duce o viaţă dezordonată, neconformă convenienţelor sociale. 2. adj. Care corespunde firii sau felului de viaţă caracteristic boemilor2 (1). 3. s.f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viaţă dusă de boemi2 (plină de privaţiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98boém (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boémi; f. sg. boémă, pl. boémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBOÉM1 boemă (boemi, boeme) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBOÉM2 boemă (boemi, boeme) şi substantival Care duce o viaţă dezordonată şi fără griji. /Din Boemia n. pr.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBOÉM, -Ă s.m. şi f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranţa zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viaţă caracteristic unui asemenea om. [pron. bo-em. / < fr. bohème].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNBOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranţa zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viaţă caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viaţă de boem. (< fr. bohème)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.