- vraişte
- VRÁIŞTE s.f. Dezordine, neorânduială, harababură. ♦ (Adjectival) Care se află în dezordine, în neorânduială; fără stăpân, în voia sorţii; (despre uşi, ferestre) larg deschis; în lături. ♢ (Adverbial) Lucruri aruncate vraişte. [pr.: vra-iş-] – et. nec.Trimis de ana_zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX '98vráişte s. f. (sil. vra-iş-/vraiş-), g.-d. art. vráiştiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVRÁIŞTE adj. invar. şi adverbial 1) Care este în mare dezordine; lăsat în voia soartei. 2) (despre uşi, ferestre) Care este larg deschis. Sil. vra-iş- şi vraiş-] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.