vrájbã — s. f., g. d. art. vrájbei; pl. vrájbe … Romanian orthography
învrăjbi — ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, vb. IV. 1. refl. recipr. A intra în vrajbă cu cineva, a se duşmăni cu cineva, a se învrăjmăşi. ♦ tranz. A semăna vrajbă, a face să se duşmănească, a învrăjmăşi. 2. tranz. şi refl. A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se)… … Dicționar Român
discordie — DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. cf. fr. d i s c o r d e . Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
intrigă — ÍNTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acţiune (ascunsă) care foloseşte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte şi de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
vrăjmaş — VRĂJMÁŞ, Ă, vrăjmaşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Duşman; inamic. 2. adj. (Despre oameni) Duşmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [var.: vrăşmáş, ă s.m. şi f … Dicționar Român
dezunire — DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – v. dezuni. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, despărţire, dezacord, dezbinare,… … Dicționar Român
dihonie — DIHÓNIE, dihonii, s.f. (reg.) Neînţelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune,… … Dicționar Român
duşmănie — DUŞMĂNÍE, duşmănii, s.f. Sentiment de ură faţă de cineva sau de ceva; relaţii pline de ură între persoane; vrăjmăşie. – Duşman + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmănie ≠ prietenie, simpatie Trimis de siveco,… … Dicționar Român
ostilitate — OSTILITÁTE, ostilităţi, s.f. 1. Atitudine duşmănoasă, plină de ură; duşmănie, vrăjmăşie. 2. (La pl.) Operaţii militare întreprinse de trupele unor state care sunt în război. – Din fr. hostilité. Trimis de Iris, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pizmă — PÍZMĂ, pizme, s.f. (pop.) Ciudă, necaz, nemulţumire; p. ext. ură, duşmănie; (sens curent) invidie. ♢ loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ♢ expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a… … Dicționar Român
