- vrăjmaş
- VRĂJMÁŞ, -Ă, vrăjmaşi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Duşman; inamic. 2. adj. (Despre oameni) Duşmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [var.: vrăşmáş, -ă s.m. şi f., adj.] – cf. v r a j b ă.Trimis de ana_zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX '98Vrăjmaş ≠ amic, prietenTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCOASTA-VRĂJMÁŞULUI s. v. sparanghel.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVRĂJMÁŞ s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos.Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Sinonimevrăjmáş s. m., adj. m., pl. vrăjmáşi; f. sg. vrăjmáşă, art. vrăjmáşa, g.-d. art. vrăjmáşei, pl. vrăjmáşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVRĂJMÁŞ1 adv. Straşnic; grozav. /cf. vrajbăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVRĂJMÁŞ2 vrăjmaşă (vrăjmaşi, vrăjmaşe) 1) Care manifestă duşmănie; care are o atitudine răuvoitoare; duşmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbăTrimis de siveco, 21.04.2008. Sursa: NODEXVRĂJMÁŞ3 vrăjmaşi m. 1) persoană care urăşte pe cineva şi caută să-şi facă rău; duşman. 2) Fiecare dintre părţile beligerante implicate într-un conflict armat; duşman; inamic. /cf. vrajbăTrimis de siveco, 08.11.2006. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.