duşmănos

duşmănos
DUŞMĂNÓS, -OÁSĂ, duşmănoşi, -oase, adj. Plin de duşmănie, de ură; ostil, răuvoitor, duşmănesc. – Duşman + suf. -os.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Duşmănos ≠ prietenos
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DUŞMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătar, pizmătareţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mânios, potrivitor. (O acţiune duşmănosoasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire duşmănosoasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte duşmănosoase.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

duşmănós adj. m., pl. duşmănóşi; f. sg. duşmănoásă, pl. duşmănoáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DUŞMĂN//ÓS duşmănosoásă (duşmănosóşi, duşmănosoáse) Care manifestă duşmănie; care are o atitudine răuvoitoare; ostil; vrăjmaş. /duşman + suf. duşmănosos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ostil — OSTÍL, Ă, ostili, le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; duşmănos, vrăjmaş. – Din fr. hostile. Trimis de Iris, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • advers — ADVÉRS, Ă, adverşi, se, adj. Aşezat în faţă, opus; fig. potrivnic, ostil, duşmănos. ♢ Parte adversă = adversar într un proces, într o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ADVÉRS adj. 1 …   Dicționar Român

  • duşman — DUŞMÁN, Ă, duşmani, e, s.m. şi f., adj. 1. (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare faţă de ceva sau de cineva, care urăşte ceva sau pe cineva; vrăjmaş. 2. Inamic (1) (în război). [acc. şi: (reg.) dúşman] – Din tc. düşman. Trimis de… …   Dicționar Român

  • neprietenos — NEPRIETENÓS, OÁSĂ, neprietenoşi, oase, adj. 1. Lipsit de prietenie, de bunăvoinţă; duşmănos, ostil, neprietenesc; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ; morocănos. ♦ Care exprimă, trădează duşmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. 2. fig.… …   Dicționar Român

  • potrivnic — POTRÍVNIC, Ă, potrivnici, ce s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic,… …   Dicționar Român

  • vrăjmaş — VRĂJMÁŞ, Ă, vrăjmaşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Duşman; inamic. 2. adj. (Despre oameni) Duşmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [var.: vrăşmáş, ă s.m. şi f …   Dicționar Român

  • duşmănesc — DUŞMĂNÉSC, EÁSCĂ, duşmăneşti, adj. (înv.) Al duşmanilor, privitor la duşmani. ♦ Duşmănos. – Duşman + suf. esc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Duşmănesc ≠ prietenesc Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DUŞMĂNÉSC adj …   Dicționar Român

  • inamic — INAMÍC, Ă, inamici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. Duşman, vrăjmaş (în război, în viaţa de fiecare zi etc.). 2. adj. Duşmănos, ostil. [var.: (înv.) inimíc, ă adj …   Dicționar Român

  • inimic — INIMÍC, Ă, adj., s.m. şi f. v. inamic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj …   Dicționar Român

  • neprietenesc — NEPRIETENÉSC, EÁSCĂ, neprieteneşti, adj. Neprietenos. [pr.: pri e ] – Ne + prietenesc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEPRIETENÉSC adj. 1. v. duşmănos. 2. duşmănos, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O pri vire… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”