potrivnic

potrivnic
POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Adversar, rival, duşman, inamic. 2. adj. Care manifestă o atitudine ostilă, duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; care se împotriveşte; duşmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcţie contrară. [var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. duşmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

potrívnic s. m., adj. m. (sil. -triv-), pl. potrívnici; f. sg. potrívnică, g.-d. art. potrívnicei, pl. potrívnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POTRÍVNI//C potrivniccă (potrivnicci, potrivnicce) 1) şi substantival Care se împotriveşte. 2) (despre caractere, fenomene etc.) Care se opune prin felul său de a fi; opus. 3) (despre timp) Care este neprielnic; nefavorabil. /<sl. protiviniku
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • potrívnic — s. m., adj. m. (sil. triv ), pl. potrívnici; f. sg. potrívnicã, g. d. art. potrívnicei, pl. potrívnice …   Romanian orthography

  • contrar — CONTRÁR, Ă, contrari, e, adj., adv., s.n., prep. 1. adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea… …   Dicționar Român

  • advers — ADVÉRS, Ă, adverşi, se, adj. Aşezat în faţă, opus; fig. potrivnic, ostil, duşmănos. ♢ Parte adversă = adversar într un proces, într o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ADVÉRS adj. 1 …   Dicționar Român

  • opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc …   Dicționar Român

  • pizmaş — PIZMÁŞ, Ă, pizmaşi, e, s.m. şi f., adj. (pop.) 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, duşmănos, vrăjmaş, pizmuitor, pizmătareţ, pizmătăreţ, pizmăreţ. 2. adj. (Despre… …   Dicționar Român

  • rival — RIVÁL, Ă, rivali, e s.m. şi f. Persoană care aspiră, în concurenţă directă cu alta, la aceeaşi situaţie, la acelaşi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiaşi persoane de sex opus. ♦… …   Dicționar Român

  • slavofob — SLAVOFÓB, Ă, slavofobi, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care este potrivnic slavilor. 2. s.m. şi f. Adversar al apropierii culturale, economice şi politice de popoarele şi statele slave. – Din fr. slavophobe. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • vitreg — VÍTREG, Ă, vitregi, ge, adj. 1. (Despre copii sau părinţi, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi. 2. fig. Duşman, ostil, vrăjmaş; defavorabil,… …   Dicționar Român

  • adversar — ADVERSÁR, Ă, adversari, e, s.m. şi f. Persoană care face concurenţă, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepţii, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • anticapitalist — ANTICAPITALÍST, Ă, anticapitalişti, ste, adj. Împotriva capitalismului sau capitaliştilor. – Din fr. anti capitaliste. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  anticapitalíst adj. → capitalist Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”