- rival
- RIVÁL, -Ă, rivali, -e s.m. şi f. Persoană care aspiră, în concurenţă directă cu alta, la aceeaşi situaţie, la acelaşi succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiaşi persoane de sex opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ♢ loc. adj., adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RIVÁL s. 1. v. adversar. 2. v. concurent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerivál s. m., pl. riváliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRIVÁL rivali m. Persoană care aspiră, în con-curenţă cu alta, în atingerea aceluiaşi scop; adversar; concurent. ♢ Fără rival fără pereche; inegalabil. /<fr. rival, lat. rivalis, rivale, germ. RivalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRIVÁL, -Ă s.m. şi f. Cel care năzuieşte, aspiră la aceleaşi funcţii, avantaje, situaţii cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Fără rival = fără seamăn, fără pereche; inegalabil. [< fr. rival, it. rivale, lat. rivalis].Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DNRIVÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care aspiră la aceleaşi funcţii, avantaje, situaţii cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fără rival = fără seamăn; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival)Trimis de raduborza, 27.12.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.