- vitreg
- VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinţi, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi. 2. fig. Duşman, ostil, vrăjmaş; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – lat. vitricus.Trimis de ana_zecheru, 28.04.2004. Sursa: DEX '98Vitreg ≠ dreptTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeVÍTREG adj. 1. adoptiv. (Tată vitreg.) 2. (reg.) maşter. (Surori vitreg.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotri-vit, neprielnic, potrivnic, (înv. şi pop.) nepriincios. (Condiţii vitreg de dezvoltare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeVÍTREG adj. v. crud, hain, implacabil, necruţător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevítreg adj. m. (sil. -treg), pl. vítregi; f. sg. vítregă, pl. vítregeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÍTRE//G vitreggă (vitreggi, vitregge) 1) (despre părinţi şi copii) Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinţi. 2) fig. (despre împrejurări, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Sil. vi-treg] /<lat. vitricusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.