fiastru

fiástru s. m. (sil. fi-as-), art. fiástrul; pl. fiáştri, art. fiáştrii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FIÁ//STRU fiastruştri m. înv. Fiu vitreg. /<lat. filiaster, fiastrutri

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



fiástru (fiáştri), s.m. – Fiu vitreg. – Mr. h’il’astru. lat. filiaster (Puşcariu 602; Candrea-Dens., 600; REW 3295; Philippide, II, 642; DAR), cf. alb. thieštrë, it. figliastro, sp. hijastro. înv. (Iordan, BF, VI, 10, consideră că nu este vorba de un cuvînt popular, ci de un termen juridic, ceea ce nu este sigur). – Der. fiastră, s.f. (fiică vitregă), care de asemenea poate reprezenta direct. lat. fῑliastra.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER