aprig

aprig
ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. fig. (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – et. nec.
Trimis de romac, 04.03.2004. Sursa: DEX '98

Aprig ≠ calm, domol, temperat, blajin, blând, liniştit, stăpânit, lin, uşor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÁPRIG adj., adv. 1. adj. v. focos. 2. adj. v. impetuos. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. v. hrăpăreţ. 5. adj. v. înverşunat. 6. adj. v. disputat. 7. adj. v. violent. 8. adj. v. cumplit. 9. adj. v. puternic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

áprig adj. m. (sil. -prig), pl. áprigi; f. sg. áprigă, pl. áprige
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÁPRI//G apriggă (apriggi, aprigge) 1) Care manifestă o activitate sporită; înfocat; înflăcărat. 2) Care este aspru; fără milă. 3) Care este lacom. aprig la câştig. [Sil. a-prig] /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

áprig (áprigă), adj. – 1. Violent, impetuos. – 2. Aspru, drept. lat. aprῑcus "expus la soare", de unde apoi "fierbinte, arzător"; cf. calabr. apricari "a încălzi". Schimbarea semantică este generală la termenii care desemnează "căldura" şi, în sens fig., impulsul pasional; cf. căldură, fierbinte, sp. calentarse, acalorarse etc. De la "pasionat" s-a trecut firesc la "violent", care este sensul uzual al cuvîntului rom. În sfîrşit, sensul de "avid, lacom" înregistrat în dicţionare (în primul rînd DAR), şi care a indus în eroare REW 561 nu există în realitate; expresiile de tipul aprig la pradă, aprig la cîştig sînt normale în cadrul sensului 1, şi interpretarea interesată a acestora aşa cum este dată în DAR se explică în lumina etimologiei pe care o propune apoi, şi care nu ni se pare convingătoare. – G final ca în stîng şi vitreg. Etimonul aprῑcus era indicat încă de Laurian, Hasdeu şi Cihac, dar a fost respins de cercetătorii moderni (Puşcariu 99 dă originea cuvîntului drept necunoscută; REW 561 respinge etimonul aprῑcus). Tiktin se gîndea la un lat. *apricus, de la aper "porc mistreţ". Subak, Archeografo triestino, XXX, 14 propune *apprex "lacom", de la apprecor, a cărui der. pare puţin probabilă. În sfîrşit, DAR (cf. REW 4055) propune gr. ἄρπαξ "avid, lacom" (de unde fr. Harpagon), întemeiat pe falsul semantism pe care l-am indicat.
Trimis de blaurb, 17.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • áprig — adj. m. (sil. prig), pl. áprigi; f. sg. áprigã, pl. áprige …   Romanian orthography

  • fugos — FUGÓS, OÁSĂ, fugoşi, oase, adj. (Franţuzism, rar) Care are o fire iute; aprig, impetuos. – Din fr. fougueux. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fugós adj. m., pl. fugóşi; f. sg. fugoásă, pl …   Dicționar Român

  • sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… …   Dicționar Român

  • dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… …   Dicționar Român

  • sireap — SIREÁP, Ă, sirepi, e, adj. 1. (Despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [var. : (reg.) sirép, sireápă, adj.] – Din sl. sverĕpŭ. Trimis de… …   Dicționar Român

  • tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

  • vehement — VEHEMÉNT, Ă, vehemenţi, te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, ntis. Trimis de cornel, 02.03.2004. Sursa: DEX 98  VEHEMÉNT adj. 1. viguros, violent, virulent. (Un protest… …   Dicționar Român

  • viforos — VIFORÓS, OÁSĂ, viforoşi, oase, adj. (pop.) Furtunos, vijelios; (despre vânt) care bate cu putere; (despre vânt, nori) care aduce vifor; fig. aprig, năvalnic; agitat, tulbure; viforatic. – Vifor + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • vijelios — VIJELIÓS, OÁSĂ, vijelioşi, oase, adj. 1. Cu vijelie; ca vijelia; năvalnic. ♦ Bătut de furtună, bântuit de vijelie. 2. fig. Violent, impetuos, aprig. [pr.: li os] – Vijelie + suf. os. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  VIJELIÓS adj. v.… …   Dicționar Român

  • zmeios — ZMEIÓS, OASĂ, zmeioşi, oase, adj. (Rar) Ca un zmeu (I 1); aprig, focos. – Zmeu + suf. os. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  ZMEIÓS, OÁSĂ, zmeióşi, oáse, adj. (Rar, mai ales despre cai) zmeios. Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”