- sireap
- SIREÁP, -Ă, sirepi, -e, adj. 1. (Despre cai) Iute, năvalnic, greu de stăpânit; sălbatic. 2. (reg.; în sintagma) Floare sireapă = semn alb pe care îl au unii cai în frunte. [var. : (reg.) sirép, sireápă, adj.] – Din sl. sverĕpŭ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SIREÁP adj. aprig, focos, nestăpânit, sălbatic, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal sireap.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSIREÁP adj. v. nedomesticit, primitiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSIREÁP adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzt, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesireáp adj. m., pl. sirépi; f. sg. sireápă, pl. sirépeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsireáp (-eápă), adj. – 1. Crud, rău. – 2. Sălbatic, neîmblînzit, fioros. sl. sverĕpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 345; Conev 100; Iordan, Dift., 81). – Der. sirepie, s.f. (ferocitate, sălbăticie); sirepi, vb. refl. (înv., a se sălbătici, a se înrăi).Trimis de blaurb, 19.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.