- barbar
- BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s.m. şi f. 1. Nume dat, în antichitate, de greci şi de romani oricui nu era grec sau roman. 2. (La m. pl.) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa; (şi la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor. 3. fig. (Adesea adjectival) Persoană necivilizată, cu purtări grosolane. ♦ Persoană cu atitudine şi comportare inumană, crudă, sălbatică. ♦ (Adverbial) În mod crud, sălbatic, grosolan. – Din fr. barbare, lat. barbarus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BARBÁR adj., adv. 1. adj. primitiv, sălbatic, (înv.) sireap, varvar, vărvăresc. (Triburi, neamuri barbar.) 2. adj., adv. v. rău. 3. adj. crud, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu barbar.)Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimebarbár s. m., pl. barbáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBARBÁR1 barbară (barbari, barbare) 1) şi adverbial Care ţine de barbari; propriu barbarilor. Triburi barbare. 3) şi substantival (despre persoane) Care este lipsit de milă; crud; nemilos; sălbatic. Purtare barbară. 3) şi substantival fig. Care vădeşte lipsa de respect faţă de cultură şi civilizaţie; sălbatic. /<lat. barbarus, fr. barbareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBARBÁR2 barbari m. 1) (în antichitate) Nume dat de greci şi de romani celor care aparţineau unei populaţii străine. 2) la pl. Nume dat popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu. 3) Individ care aparţinea unui asemenea popor. 4) fig. Persoană care se comportă în mod necivilizat. /<lat. barbarus, fr. barbareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBARBÁR, -Ă s.m. şi f. 1. Nume dat de greci şi romani oricărui individ care aparţinea unei populaţii străine care nu vorbea latina sau greaca; străin. 2. (La pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Imperiul roman în primele secole ale erei noastre; (la sg.; rar) individ care aparţine unui asemenea popor. 3. (fig.; adesea adj.) Om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. [acc. şi bárbar. / < lat. barbarus, gr. barbaros – străin, cf. fr. barbare].Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DNbarbár (barbáră), adj. – Sălbatic, crud. – var. (înv.) varvar. – Mr. varvar. fr. barbare, din lat. barbarus. În forma sa mai veche, totuşi, apare în rom. din sec. XVI, din gr. βάρβαρος, sau din rezultatul ei sl., varŭvarŭ. Der. barbarie, s.f.; barbarism, s.n.; barbariza, v.b. (a aduce în stare de barbarie); varvar(ic)esc, adj. (barbar, crud).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER!barbár adj. m., s. m., pl. barbári; adj. f., s. f. barbáră, pl. barbáreTrimis de Laura-ana, 19.09.2007. Sursa: DOOM 2BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci şi romani oricărui individ care aparţinea unei populaţii străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparţinând unui asemenea popor. 3. (fig.; şi adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ♢ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.