- dârz
- DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.) dârze] – Din sl. drúzú.Trimis de hai, 07.03.2008. Sursa: DEX '98Dârz ≠ laş, fricos, neîndrăzneţTrimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: AntonimeDÂRZ adj. 1. v. curajos. 2. v. hotărât. 3. v. tenace. 4. v. disputat.Trimis de siveco, 05.04.2009. Sursa: SinonimeDÂRZ adj. v. mândru, semeţ, ţanţoş.Trimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Sinonimedârz adj. m., pl. dârji; f. sg. dârză, pl. dârzeTrimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficDÂR//Z dârzză (dârzji, dârzze) 1) Care vădeşte îndrăzneală şi curaj. Fire dârzză. 2) Care nu renunţă la convingerile sau la principiile sale; neînduplecat; neclintit. 3) rar Care are o părere exagerată despre sine; mândru; fudul; încrezut; ţanţoş; semeţ; îngâmfat; înfumurat; măret. /<sl. druzuTrimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: NODEXdîrz (-ză), adj. – 1. Îndrăzneţ, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – var. (înv.) dîrj. sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă "îndrăznesc". – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s.f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (ţeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a aţîţa, a asmuţi), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influenţa lui joardă "băţ" (DAR).Trimis de blaurb, 07.03.2008. Sursa: DERDÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverşunat. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.) dârje] – Slav (v. sl. drǔzǔ).Trimis de gall, 07.03.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.