- tenace
- TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.Trimis de claudia, 20.02.2008. Sursa: DEX '98TENÁCE adj. 1. v. stăruitor. 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire tenace.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă tenace.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. şi pl. tenáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTENÁC//E tenace (tenacei) 1) (despre persoane) Care îşi respectă opiniile şi deciziile cu fermitate; perseverent; stăruitor; insistent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă dârzenie puternică. Voinţă tenace. 3) (despre corpuri dure) Care rezistă la acţiunea forţelor externe; rezistent la rupere. /<fr. tenace, it. tenace, lat. tenax, tenaceacisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTENÁCE adj. 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. [< fr., it. tenace, cf. lat. tenax].Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DNTENÁCE adj. 1. dârz, stăruitor, perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare. (< fr. tenace, lat. tenax)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.