- contrar
- CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s.n., prep. 1. adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. adv. Împotrivă, în contra, neconform cu ... 3.s.n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (şi la sg.) fiecare din termenii unei contradicţii (1). 4. prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [var.: contráriu, -ie adj., s.n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius.Trimis de IoanSoleriu, 27.05.2008. Sursa: DEX '98CONTRÁR adj., prep. 1. adj. advers, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea contrar a dealului.) 2. adj. invers, opus. (Sens contrar celui iniţial.) 3. adj. antitetic, opus. (Se află pe poziţii contrar.) 4. adj. contradictoriu, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri contrar.) 5. prep. contra, împotriva. (contrar părerii curente.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecontrár adj. m., pl. contrári; f. sg. contráră, pl. contráreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcontrár (ceea ce e opus) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcontrár prep.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTRÁR1 contrară (contrari, contrare) Care se află în opoziţie totală; advers; opus. Afirmaţie contrară. /<fr. contraire, lat. contrariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTRÁR2 prep. Contra; împotriva. /<fr. contraire, lat. contrariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTRÁR3 contrari n. mai ales la pl. Ansamblu de trăsături, tendinţe ale obiectelor opuse unele altora. A susţine contrarul. /<fr. contraire, lat. contrariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni (sau judecăţi) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONTRÁR, contrárii, s.n. contrarTrimis de tavi, 12.12.2005. Sursa: DMLRCONTRÁR, -Ă I. adj. opus; potrivnic. o noţiuni ĕ = noţiuni (sau judecăţi) în raport de contrarietate. II. s. n. ceea ce este opus, potrivnic. III. adv. împotriva, în contra. (< fr. contraire, lat. contrarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.