- ostil
- OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; duşmănos, vrăjmaş. – Din fr. hostile.Trimis de Iris, 12.05.2004. Sursa: DEX '98Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenescTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeOSTÍL adj. 1. v. duşmănos. 2. duşmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ostil.) 3. duşmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ostil.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílă, pl. ostíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOSTÍL ostilă (ostili, ostile) Care manifestă intenţii agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; duşmănos; vrăjmaş. /<fr. hostileTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos, duşman, vrăjmaş. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].Trimis de LauraGellner, 06.01.2007. Sursa: DNOSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos. ♢ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.